event 2parale

luni, 6 aprilie 2015

MARFA ROMÂNEASCĂ, ÎN PERICOL: PRODUSELE POLONEZILOR INVADEAZĂ SUPERMARKETURILE!

Importurile de produse alimentare din Polonia au crescut puternic în ultimii ani. Iar mâncarea „Made in România” nu poate câștiga lupta cu aceste mărfuri mai ieftine și cel puțin la fel de bune.

Fie că te duci la Mega Image, Carrefour sau Kaufland, cele mai ieftine mere sunt, fără excepție, cele aduse din Polonia, care se vând la circa 2,5 lei/kg. De asemenea, produsele lactate poloneze au invadat piața autohtonă, ca și carnea, mezelurile și preparatele din legume și fructe.


(P) PENTRU TINE, CELE MAI MICI PRETURI DIN FASHION

În ultimii zece ani, valoarea importurilor din Polonia aproape că s-a triplat, ajungând, anul trecut, la o valoare totală de 2,72 miliarde euro, conform cifrelor transmise EVZ de Institutul Național de Statistică (INS). Iar comparativ cu anul 2013, în 2014, importurile din această țară au crescut cu peste 10%.
Polonia ocupă locul cinci în topul statelor cu cele mai mari exporturi către România. Din totalul importurilor în țara noastră, Polonia deține o pondere de 4,6%.
Rețeta succesului
Cum am ajuns, fără să ne dăm seama, să fim o piață de desfacere pentru polonezi, în condițiile în care avem și noi producători de fructe, legume, carne și produse lactate care se chinuie să supraviețuiască și să găsească noi piețe unde săși vândă produsele? Cauzele sunt multiple și țin atât de performanța economiei poloneze și de deficiențele pieței autohtone, cât și de embargoul comercial impus Rusiei. „Miracolul polonez” a devenit un adevărat fenomen în întreaga Uniune Europeană în contextul crizei financiare declanșată în 2008, datorită faptului că Polonia a fost singura țară din UE care a avut creștere economică în primii ani de criză. Guvernele acestei țări au știut să creeze condiții pentru atragerea investitorilor străini, dar și pentru păstrarea și dezvoltarea propriei industrii și pentru susținerea pieței interne. Iar în domeniul agricol, polonezii au profitat la maximum de fondurile europene de preaderare, cu 22.700 proiecte implementate până în 2004, când au aderat la UE, conform cifrelor revistei „Polish Market”. În anii care au urmat, au investit mult în special în fabricile de procesare de carne și lapte, care au devenit printre cele mai moderne și eficiente din lume.

Secretul: mai ieftin
Așa se face că, acum, producătorii români nu mai pot concura cu produsele lactate poloneze. „În prezent, nu mai rentează să folosim laptele pentru producerea cașcavalului, deoarece la raft ne-au invadat produsele mai ieftine din Polonia și Slovenia”, ne-a declarat Dorin Cojocaru, președintelele Asociației Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL), care întrevede o soartă sumbră pentru fermierii români, dat fiind că a fost eliminată cota de lapte în UE. Importurile de lapte, produse lactate, ouă și miere din Polonia s-au cifrat, în 2014, la peste 53 milioane euro, în creștere cu circa 5% față de 2013, acestea fiind, însă, mai mult decât duble față de 2007.
Iar merele sunt printre cele mai de succes produse pe care le exportă: în 2013, Polonia a depășit China devenind cel mai mare exportator mondial de mere. O treime din cantitatea totală exportată, adică aproximativ 1,2 milioane tone, mergeau către Rusia. „Din cauza embargoului, polonezii au fost nevoiți să găsească o piață pentru mere și noi reprezentăm o țintă pentru ei. Au preferat să scadă prețurile, dar să vândă produsele”, explică, pentru EVZ, Aurel Tănase, președintele Patronatului din Industria de Conserve din Legume și Fructe. Potrivit acestuia, producția autohtonă nu doar de mere, ci de fructe în general este insuficientă, acoperind doar circa 35% din cererea românilor.

Merele, vârful de lance
Anul trecut, am importat fructe din Polonia în valoare de 17,6 milioane euro, în creștere cu circa 10% față de 2013 și de aproape patru ori mai mult raportat la 2011. Iar importurile de preparate din legume și fructe din Polonia au crescut de peste șase ori în ultimii zece ani, până la 25,6 milioane euro, în 2014, în timp ce importurile de preparate din carne și pește au avansat de circa 7,5 ori, în aceeași perioadă, ajungând la 20,5 milioane euro, anul trecut.
Specialiștii spun că o problemă generalizată a agriculturii românești este că lanțul industrial este incomplet, în multe cazuri lipsind anumite verigi, astfel fiind împiedicată dezvoltarea industriei alimentare.

Autor:    Evz.ro
Sursa:   www.evz.ro

Retete de Pasti - PUI CU CARTOFI SI CEAPA LA CUPTOR


Ingrediente Pui cu cartofi si ceapa la cuptor

1 pui  ~ 1 kg  , 50 ml ulei, 100 ml supa sau apa, 5 cartofi, 100 ml vin, 5 cepe mici, sare si piper dupa gust.

Mod de preparare Pui cu cartofi si ceapa la cuptor

  1. Puiul se presara cu sare si piper apoi se aseaza intr- un vas termorezistent.
  2. Cartofii se spala, se curata de coaja, se spala din nou si se taie rondele. Ceapa se curata si se spala.
  3. Adaugam cartofii , ceapa, asezonam cu  sare si piper apoi adaugam  uleiul si supa.
  4. Se introduce vasul  in cuptorul incalzit la 200C   pentru 30-40 min.
  5. Dupa acest timp se scoate vasul din cuptor, se toarna vinul peste  pui apoi introducem din nou la cuptor pentru 30-40 min.
  6. Cand este gata se taie pe jumatate si se serveste cu legume si ceapa verde.
Pofta Buna!
Sursa reteta
Pui cu cartofi si ceapa la cuptor

Pisicile și superstițiile


Cu privire la pisici există multe superstiții dar cele mai cunoscute se referă la pisicile negre.
În unele regiuni ale lumii – inclusiv la noi – există superstiția căpisica neagră aduce ghinion: atunci când o vezi trebuie să faci trei pași înapoi. În tradiția creștina – și nu numai – negrul este culoarea ceremoniilor funerare și atunci când îți apare în cale pisica neagră e de rău.
Originea acestei superstiții este – în parte – legată de faptul că in negura Timpului pisicile negre au fost asociate cu vrăjitoarele și cu magia neagră. In plus, negru este culoarea nopții – să zicem așa – și a lucrurilor malefice.
Pisicile negre au, de regulă, ochi albaștri sau verzi – sunt fascinante. Negru este o culoare considerată elegantă, sofisticată și care conferă celui care poartă veșminte negre o aura de mister. Se spune că a purta haine negre înseamnă (și) că le dai de înțeles celorlalți: “nu vreau energie de la voi și nici nu vreau să vă dau” – poate de aceea este ales negru ca semn al doliului.


La fel ca și alte animale, pisica presimte cutremurele. Se întinde leneș deasupra zonelor unde sunt filoane de apă sau radiații ale solului.
Ca și câinele, pisica poate simți bolile stăpânului. Multe experimente au dovedit că animalul care are un stăpân suferind de epilepsie poate semnala un atac epileptic chiar cu o zi mai devreme. Toate acestea le simte din comportamentul, mirosul și vibrațiile omului.

Unele dintre superstiții:
- Sunt considerate animale care aduc noroc pentru că se zice despre ele că au nouă vieți iar cifra nouă este considerată a fi o cifră care aduce noroc și bunăstare (alții spun că pisica ar avea șapte vieți);
Mitul despre cele nouă vieți ale pisicii s-ar putea explica prin realități biologice: cănd cade poate să se rostogolească în aer cu ajutorul cozii pentru a ajunge la pământ pe labe; între timp își cocoșează spatele și întinde labele din fața, ca pe niște arcuri, pentru a ajunge;

- E semn bun dacă in ziua nunții întâlnești o pisică neagră;

- Fiind asociate cu vrăjitoarele nu e de mirare că pisicile negre au devenit un simbol al sărbătorii Hallowen și pentru că există credința că sufletele oamenilor se întorc pe pământ sub formă de animal (in special pisica neagra);

- Indiferent de culoare pisica trebuie ținută departe de copilul nou născut pentru că “îi fură respirația” – de-ar fi să gândească logic superstițioșii ar înțelege că e un sfat bun, pentru că firul de păr al pisicii este foarte fin și periculos inclusiv pentru adulți (dacă îl inspiră pot avea probleme mari);
In India de azi încă mai există credința conform căreia felinele absorb energia de la oameni în timpul somnului. 

- Părul de pisică neagră era folosit de femeile care primeau o cerere în căsătorie și nu erau hotărâte - luau trei fire de păr de la o pisică neagră și le lăsau să cadă în pragul casei; în funcție de litera pe care cele trei fire o formau ( N = nu, D = da) răspundeau pretendentului.

- O pisică la bordul navei aduce noroc – pentru marinarii englezi, pisica neagră însemna noroc; pe fiecare vapor se aflau pisici pe care marinarii le venerau și pentru că prindeau șoarecii și șobolanii iar în caz de naufragiu pisicile erau primele salvate.
La începutul secolului al XIX-lea se credea că pisicile negre păzesc pescarii de furtuni sau de orice alte evenimete neprevăzute, astfel încât soțiile acestora țineau pe lângă casă câte o pisică neagră. Pisicile negre erau atât de căutate și dorite încât uneori erau furate.

- Pisicile negre apărute in vis prevestesc o perioadă dificilă; dar și la acest “capitol” există multe-multe interpretări: persoanele născute in semn de aer, dacă visează pisici – in general – înseamnă “prieteni”, dar pentru nativii din celelalte zodii poate însemna ceva mai puțin benefic, ca exemplu;
Când in vis o pisică atacă și cel atacat reușește să scape cu bine e semn că norocul e aproape;

- Pisica neagră care taie calea cuiva aduce ghinion (și respectivul trebuie să facă trei pași înapoi înainte de a-și continua drumul, dacă nu poate ocoli zona in care pisica i-a tăiat calea) dar dacă merge in aceeași direcție cu cel care a văzut-o acesta va avea noroc; alții spun că trebuie să faci trei sau 13 (in functie de tradiția zonei) pași înapoi,  să îți încrucișezi degetul arătător cu mijlociul, să îți scuipi in sân și să zici “Ptiu, piei drace” iar dacă pisica vine spre tine trebuie neapărat să te întorci din drum; dacă pisica neagră îți taie calea vei avea ghinion întreaga zi.
Britanici din Yorkshire cred că e de bun augur să deții o pisică neagră dar aduce mare ghinion dacă aceasta îți taie calea.
In JaponiaMarea Britanie, parți din Asia și Europa, atunci când o pisică neagră îți taie calea ar trebui să zâmbești - e semn de mare noroc și bunăstare.
In Japonia a fost și este și azi considerată un animal care aduce noroc. Potrivit legendei, pisica unui călugăr a salvat viața unui om cu rang înalt, ademenindu-l de sub un copac care a fost lovit, mai tarziu, de trăznet.

In Germania, intersectarea cu o pisică neagră poate avea două semnificații. Dacă pisica trece din dreapta în stânga nu  e semn bun, dar dacă trece din stânga ta spre dreapta înseamnă că vei avea mare noroc în viață.
- Când îți taie calea o pisică in culori deschise la blană vei avea argint;

- Cine pășește peste o pisică va avea ghinion; la fel și cel care calcă o pisică pe coadă;

- Dacă dai cu piciorul într-o pisică, vei avea reumatism; dacă omori o pisică dracul o va răzbuna;

- In Italia, dacă o pisică neagră se așează pe patul unui bolnav înseamnă că acesta va muri.

- Dacă o pisică neagră apare la o înmormântare e semn că un alt membru al familiei va muri curând;

- Dacă o pisică trece pe sub catafalc spiritul celui decedat va rămâne captiv in lumea celor vii;

- Dacă o pisică se atașează de tine va rămâne lângă tine și după moarte;

- Cel care își chinuie pisica va muri în furtună;

- Expresia “o pisică neagră îmi stă pe suflet” se referă la gândurile apăsătoare.

Francezii cred că pe fiecare pisică neagră există  un fir alb de păr. Dacă îl găsești și îl smulgi, fără să fii zgâriat, ți-ai asigurat un viitor strălucit pe toate planurile.

- Dacă o pisică strănută la nuntă prevestește o uniune fericită și îmbelșugată;

- Să mângâi blana unei  pisici negre aduce sănătate și bunăstare. Aceeași semnificație există și dacă o pisică neagră străină vine în curtea și la ușa ta. Dacă gonești pisica afară din casă, îți scoți și norocul.
In Letonia, dacă un fermier găsea o pisică neagră în culturile lui însemna că va avea recoltă bogată și de calitate.

- In China pisica neagră ținută pe lângă casă aduce foamete și necazuri asupra acelei familii.
Alte surse: pisicile sunt dușmanii spiritelor rele, ai demonilor și au puteri magice, salvând pe cei din lumea văzută

Olanda. Aici se cunoaște o superstiție potrivit căreia cine nu iubește pisicile nu se va căsători sau, când va muri va fi dus la cimitir pe ploaie.

- Pisica stă cu mustățile căzute înainte sa înceapă să plouă și când pisica se spală pe față tot semn de ploaie este;

- Se zice ca e bine să pui unt pe labele unei pisici pentru ca aceasta să nu se rătăcească;

Budhistii consideră că reîncarnarea în trup de pisică este privilegiul sufletelor bune și este penultimul pas pe care îl face spiritul uman înainte de a ajunge în Rai.
Despre profetul Mohamed s-a notat că odata și-a rupt cu grijă mâneca unei haine festive numai pentru a nu deranja somnul dulce al pisoilor care dormeau pe ea.
Indienii mohicani venerau pisicile ca pe zeități.
Celții credeau că pisicile sunt reîncarnarea persoanelor decedate și că, dacă ucideau o pisică – chiar și accidental – un mare ghinion s-ar fi abătut asupra lor;
Egiptenii, în antichitate, venerau pisicile ca zeități – erau animale de companie foarte apreciate, răsfățate și protejate de lege iar după ce mureau erau mumificate. Cine maltrata o pisică era condamnat la moarte.
Bastet era o zeiță care avea cap de pisică. In templul de la Bubastis (casa lui Bastet) zeița-pisică era adorată încă din timpul Imperiului Vechi, dar când regii libieni din dinastia a XXII-a au făcut din Bubastis capitala lor cultul acesteia a luat o amploare deosebită.

Regele Charles I avea o pisică neagră despre care credea că îi poartă noroc, astfel că acea pisică era păzită zi și noapte. Ca să vezi coincidență: a doua zi după ce pisica a murit, regele a fost arestat și condamnat la moarte prin decapitare.

În 1233 Papa Grigore al IX-lea a proclamat pisicile negre ca fiind un semn al diavolului și a exterminat o mare parte din ele, apoi a interzis creșterea lor – acest lucru a dus la înmulțirea șobolanilor și a șoarecilor și a jucat un rol major în declanșarea Marii Epidemii de Ciumă.
În vremea evului mediu biserica a considerat pisisca simbol al zeităților păgâne și clericii au considerat-o ca fiind întruchiparea satanei pe pământ. A fost, de asemenea, asociată întotdeauna și cu vrăjitoarele. 

Negru era considerată o culoare demonică: o pisica neagră a fost considerată astfel ca fiind ceva malefic. Se spunea că vrăjitoarele se transformau în pisici negre pentru a duce la bun sfârșit răul pe care îl puneau la cale și pentru a nu fi recunoscute de cineva. În acele timpuri când se ardeau “vrăjitoarele“ pe rug erau urmărite și pisicile. Cine avea o pisică neagră era suspectat de practicarea vrăjitoriei -  astfel animalul putea să aducă “ghinion” stăpânului său. 
Pisicile negre erau considerate talismane care confereau putere vrăjitoarelor. În unele culturi se credea că însuși sufletul vrăjitoarei era ținut înlăuntrul pisicii. 

În anul 1718 William Montgomery spunea că auzea în fiecare noapte în fața casei o mulțime de pisici negre care vorbeau limba oamenilor; după câteva nopți a omorât două din ele și pe o a treia a rănit-o grav; a doua zi dimineață două femei în vârstă, din sat, au fost găsite moarte iar cea de-a treia avea urme de violență pe corp fără a-și putea explica de unde aparuseră.
Sau:
O istorisire britanică spune că într-un castel s-au reunit multe vrăjitoare. Seara ele se transformau în pisici mari și negre. Sătenii din apropiere au hotărât să tăbărască peste ele și să le omoare. Intrând în castel ei au fost atacați de zeci de pisici feroce. Sătenii au lovit cu ciomegele câte pisici au putut. O parte dintre ei au fost omorâți, iar ceilalți s-au întors în sat. Aici, a doua zi, o serie de femei bătrâne necăsătorite, aveau pe corp vânătăi produse de ciomag.

Se credea că pisica are puteri fermecatoare, dar întunecate: vede spiritele și ascultă de comenzile acestora. În casele unde erau morți, deseori se aduceau pisici pentru a păzi casa de spirite. 

Pandhoraa mi-a oferit următoarele informații:
- in Evul Mediu pisicile negre erau inchise in custi de fier si arse pe rug impreuna cu vrajitoarele...
se spune ca nu de putine ori ingrozite foc au reusit cu o forta incredibila sa distruga custile sa scape din foc spre groaza asistentei si a celor care isi spuneau preoti...
Multumesc! :)

*
Deși în Biblie scrie clar: “Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios" (1 Timotei 4:7) sunt prea mulți cei care-și spun “credincioși”, tocesc covoarele bisericilor, înconjoară biserica pe genunchi și coate dar se tem de pisica neagră și merg să le descânte babele, și fac multe altele… N-o să-i întreb eu, acum, “de ce?” dar curioasă sunt: cum de găsesc ei compatibile credința in divinitate și superstițiile?

Ţine picioarele pe podea, nu pe scaune.

Comportamentul in mijloacele de transport in comun

In unele state, cum ar fi Queensland, Australia, operatorii de transport au editat “coduri de conduita” pentru a-si invata clientii cum sa se comporte. Queensland Rail a editat in decembrie 2010 Carta Clientului – o brosura ilustrata in care ofera unele sfaturi adresate clientilor care tulbura calatoria celorlalti. Editand o astfel de brosura inteleg ca si pe acolo sunt cetateni care nu stau prea bine la capitolul “bun simt”. Am adaptat unele, care se potrivesc bine si pe la altii, si le-am comentat:
1. Ţine picioarele pe podea, nu pe scaune.
Cei care calatoresc mai des cu mijloacele de transport in comun e improbabil sa nu fi intalnit, macar o data, vreun adolescent care voia sa para interesant si degajat tinandu-si cel putin un picior pe scaunul din faţă sau pe cel pe care-l ocupa.
2. Daca ocupi un scaun rezervat persoanelor cu dizabilitati, femeilor gravide sau persoanelor insotite de copii mici, persoanelor varstnice, eliberaza-l imediat ce o astfel de persoana urca.
Nu stiu la altii cum este, dar rar am vazut pe aici vreunul care sa observe o astfel de persoana…
3. Nu mancati si nu beti (altceva decat apa) in mijloacele de transport si nu aruncati ambalajele pe jos.
Sunt chiar iritanti cei care mananca in mijloacele de transport in comun, mai ales in cele aglomerate; iar daca mai ai si nesansa sa stai pe un scaun si cel de langa tine, in picioare fiind, iti scutura lejer faramituri in poala sau pe cap. De bomboanele agricole ce sa mai zic?! Molfaie, unii, in draci seminte si scuipa cojile unde-i apuca.
4. Daca ocupi cu bicicleta, cu bagaje, spatiul rezervat persoanelor in carucior cu rotile elibereaza spatiul cand o astfel de persoana apare.
Ar fi ideal, la noi, ca persoanele in carucior sa poata urca intr-un mijloc de transport – in unele e posibil, dar in cele mai multe nu; si chiar de-ar fi posibil in toate, ce folos? Prin oras nu exista pante pentru ei. Avem in BV cateva pasaje care, cica, au aceste pante, langa scari, dar abia poti urca pe acolo un carucior de piata! Asa de abrupte sunt…
5. Cedeaza locul persoanelor in varsta, celor cu dizabilitati sau cu mobilitate redusa, femeilor gravide sau adultilor care au copii mici cu ei, chiar daca nu ocupi un loc rezervat pentru acestia.
Slabe sperante, as zice! Nu generalizez, dar constat ca sunt putini cei care-si cedeaza locul. Poate de jena ca atrag atentia asupra lor?! Poate pentru ca cei mai multi dintre cei carora le oferi locul il refuza prea adesea?!
6. Elevii trebuie sa elibereze locurile cand adultii sunt in picioare.
Aceasta mi s-a parut super buna! La orele de varf, cand gastile de pustani merg si vin la/de la scoala e un vacarm de nedescris, scaunele sunt ocupate in mare parte de ei isi tin picioarele cracanate de nu poti trece pe acolo.
6. Nu te inghesui sa urci pana nu coboara cei care trebuie sa coboare si nu sta in dreptul usii nici cand vrei sa urci, nici cand esti in mijlocul de transport.
Cand e aglomerat nu poti evita sa fii in dreptul usii, dar cand vrei sa urci te poti da la o parte 15 centimetri, sa aiba unde cobori altii.
7. Nu purta conversatii cu voce tare cu cel de langa tine sau la telefon si nu lasa muzica tare in dispozitivele de care nu te poti desparti o clipa.
Nu intereseaza pe nimeni de ce n-ai dormit ieri si nici ce ai gatit sau cu cine te-ai intalnit si nici nu vor sa-ti asculte melodiile preferate. Plus ca se mai trezeste cate unul, cand sar captatorii la troleu, sau cand soferul franeaza brusc etc. sa injure politicienii si sa vocifereze tot mai tare, doar-doar il va sustine cineva. De betivi ce sa mai zic?! N-am sarit intr-o seara din autobuz, indemnand si doi copii s-o faca, pentru ca doi cretini s-au luat la bataie si se indreptau cu viteza spre noi, orbi la orice era in jurul lor?! Instantaneu s-a golit acel autobuz, care nu era deloc aglomerat.
8. Nu ramane înţepenit in uşa, ci avanseaza pe culoare, sa aiba loc si cei care vor urma sa urce.
Mai intalnesc pe cate unul care urca la un capat de linie si trebuie sa coboare la celalalt, dar sta in usa de zici ca-i batut in cuie!
9. Aseaza-ti bagajul in poala sau sub scaun, nu pe un scaun de langa tine, pentru ca mai vor si altii sa se aseze.
Oh! Din astia cu bagaje am intalnit o multime! Iar daca-i rogi sa-si ia bagajul – pentru ca nu mai e niciun alt scaun liber – te mormaie de zici ca le-ai cerut banii (unii nici nu te iau in seama, stiind ca n-o sa-i iei de ciuf).
10. Plaseaza-ti bagajele astfel incat sa nu incurci ceilalti calatori si daca ai geanta nu te agita sa-i tot înghionteşti pe cei din jurul tau.
Unii chiar au impresia ca totul li se cuvine doar pentru ca ei au bagaje si tu ai doar conştiinţă!
11. Cumpara-ti bilet/tichet/cartela cand vrei sa mergi cu un mijloc de transport in comun.
Faptul ca mergi pe ideea ca nu te prinde controlul nu e o chestiune de lauda – cu cat sunt mai putini cei care cumpara bilete/tichete/cartele cu atata sunt mai putini bani in bugetul operatorului de transport si cu atat mai rele vor fi conditiile in care vei circula la un moment dat.
12. Nu initia discutii cu soferul.
Acum parca mai rar sta cate cineva – de regula vreo cunostinta – la taclale cu soferul. In schimb, vorbesc soferii la telefon, in casti, cei mai multi, dar tot neatenti la condus sunt si ne zdruncina ca pe sacii de cartofi.

Si una de la mine: Nu pufaiti din tigarile electronice in mijloacele de transport in comun pentru ca nu e nimeni obligat sa va suporte aburii cu nicotina, mai ales daca folositi lichid aromat! 

Fie că recunoaştem sau că nu o facem, superstiţiile ne însoţesc fidel în viaţă şi ne influeţează de foarte multe ori deciziile sau comportamentul.

Micile superstiţii ale marilor actori


Fie că recunoaştem sau că nu o facem, superstiţiile ne însoţesc fidel în viaţă şi ne influeţează de foarte multe ori deciziile sau comportamentul. Asta poate pentru că avem nevoie şi de puţin noroc în viaţă, oricât de raţionali ne-am dori să fim. Lumea teatrului nu a fost nici ea niciodată ocolită de superstiţii. Actorii, mai mari sau mai mici, au ţinut întotdeauna seama de micile semne prevestitoare ale succesului sau ale… dezastrului (şi din păcate superstiţiile prevestitoare de rău sunt mai numeroase decât cele care prezic succesul).

Supersiţiile i-au însoţit în carieră şi pe marii noştri actori V. MaximilianGeorge Vraca, G. Timică şi Grigore Vasiliu-Birlic. Un reporter interbelic i-a descusut şi datorită lui putem să zâmbim azi citind despre nevinovatele lor tabieturi aducătoare de succes:




V. Maximilian
“ În privinţa superstiţiilor, iată ce ne mărturiseşte marele nostru comic, V. Maximilian, care e foarte superstiţios, deşi - slavă Domnului ! - nu poate “să se plângă” decât de prea marea simpatie ce i-o poartă publicul, constant, de 20 de ani.

- Sunt unul dintre cei mai superstiţiosi actori ne spune d. V. Maximilian. Mă  tund în ziua fiecărei premiere în care joc, indiferent dacă părul meu o cere sau nu; intru în teatru pe aceeaşi uşă pe care am intrat în seara deschiderii stagiunii; port cu mine textul rolului, în buzunarul stâng al sacoului, de unde nu-l scot decât în seara premierei; în îmbrăcămintea personajului, pe care-l joc pun totdeauna ceva din îmbrăcămintea unui personaj în care am avut succes şi câte alte superstiţii n'am ?!...
Ceea ce însă îmi poartă, în mod dovedit ghinion, este ziua de Marţi. Din cauza asta Marţea nici nu încep, nici nu termin nimic. Sunt indispus toată ziua. De când mă scol am impresia că mă pândeşte o supărare. Şi sunt fericit când n'am nevoie să ies din casă, unde supărările sunt mai suportabile, sau mi se ascund până a doua zi...



George Vraca
Cunoaşteţi acum superstiţiile marelui actor de comedie. Să trecem acum la cele ale unui june-prim, unul din cei mai talentaţi pe care i-a cunoscut teatrul românesc: d. George Vraca. D-sa pretinde că nu e prea superstiţios…S'a născut într’o Vineri, 13. Semn de noroc după unii. Cu toate acestea, d. George Vraca nu acceptă felicitările prietenilor înainte de premieră:

- Poartă ghinion.

Încolo numai mici superstiţii nepericuloase: să nu văd pisici negre! Să ferească Dumnezeu ca în ziua premierei, cineva să verse cafeaua! Vai de servitoarea care i-ar ieşi înainte cu un vas gol ! Şi nu există nici o amuletă pentru a-l apăra pe George Vraca de ghinion când întâlneşte o faţă  bisericească în seara premierei.




G. Timică
Spiritualul comic G. Timică e un mare superstiţios. De când îl ştiu colegii săi de teatru, iarna ca şi vara, apare la repetiţii cu o pălărie ancestrală de paie pe cap. E veche, murdară, găurită. Timică nu renunţă la ea. Goneşte ghinionul !

În buzunarul lui Timică se află oricând o bucată de lemn: ca să o aibă la îndemână “să bată în lemn" pentru gonirea ghinionului. Culoarea verde e marele duşman al lui Timică. Înainte, i se făcea rău când vre'o parteneră purta rochie verde pe scenă. Ca să combată această superstiţie, soţia sa, drăgălaşa Silvia Dumitrescu, i-a adus de Crăciun, în dar, o cravată verde. Cu mare frică Timică înnodat-o la gât. O poartă însă de-o săptămână şi până acum nu i s'a întâmplat nirnic (să batem în lemn !).



Grigore Vasiliu-Birlic
Cel mai fantastic ghinion l-a avut însă Vasiliu-Breloc-Birlic, cu amuletele lui. Se afla la Teatrul Naţional din Cernăuţi şi începuse să se afirme ca un comic de mare viitor. Avea o singură superstiţie: câinii. Orice câine era un bun augur. Întreţinea o adevărată haită de câini, adunaţi de pe străzi şi jumătate din anemica sa leafă se ducea pentru întreţinerea câinilor amulete. Într'o bună zi, Grigore Vasiliu Birliczăreşte un admirabil câine-lup în tovărăşia unei elegante. S'a amorezat de câine şi pace! Nu a avut pace până ce n'a intrat în posesia acelui superb exemplar canin, care trebuia să-i aducă mari succese !

Câinele însă îl ura de moarte pe noul său proprietar. De cum îl vedea, îi sărea în piept, îl culca jos şi-l ţinea nemişcat, sub teroarea colţilor, o oră, două, până-I trecea supărarea. A căutat bietul Birlic să se despartă de acest animal ciudat, dar nu a izbutit.

Într'o bună zi, în urmărirea noului său stăpân, câinele a pătruns la o repetiţie generală, pe scena teatrului Naţional, a dat cu ochii de Vasiliu Birlic şi, spre spaima celor ce se aflau de faţă, l-a ţinut culcat pe podea timp de 2 ore! “Atât de bună a fost amuleta" încât Birlic a fost concediat de la Naţional, “pentru tulburarea repetiţiilor".

Cu toate acestea Vasiliu Birlic nu s'a vindecat de mania lui şi pe bună dreptate spune:

- Ci făşeam bre, dacă nu ierea bietul căţel? Rămâneam un pârlit de probist la Cernăuţi şi nu videtă aişi la Bucureşti !... Tot bietul căţel sireacu !..."


Sursa: articolul “Superstiţiile actorilor noştri” semnat “R.” – numărul de Anul Nou 1937 al revistei “Ilustraţiunea română” – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor