Fie că recunoaştem sau că nu o facem, superstiţiile ne însoţesc fidel în viaţă şi ne influeţează de foarte multe ori deciziile sau comportamentul.

Micile superstiţii ale marilor actori

Fie că recunoaştem sau că nu o facem, superstiţiile ne însoţesc fidel în viaţă şi ne influeţează de foarte multe ori deciziile sau comportamentul. Asta poate pentru că avem nevoie şi de puţin noroc în viaţă, oricât de raţionali ne-am dori să fim. Lumea teatrului nu a fost nici ea niciodată ocolită de superstiţii. Actorii, mai mari sau mai mici, au ţinut întotdeauna seama de micile semne prevestitoare ale succesului sau ale… dezastrului (şi din păcate superstiţiile prevestitoare de rău sunt mai numeroase decât cele care prezic succesul).

Supersiţiile i-au însoţit în carieră şi pe marii noştri actori V. Maximilian, George Vraca, G. Timică şi Grigore Vasiliu-Birlic. Un reporter interbelic i-a descusut şi datorită lui putem să zâmbim azi citind despre nevinovatele lor tabieturi aducătoare de succes:

*P* 

PENTRU TINE, CELE MAI MICI PRETURI DIN FASHION

• Reducere de la 30% până la 50% Reducere de la 50% până la 70% Reducere de la 70% până la 90%

V. Maximilian

“ În privinţa superstiţiilor, iată ce ne mărturiseşte marele nostru comic, V. Maximilian, care e foarte superstiţios, deşi - slavă Domnului ! - nu poate “să se plângă” decât de prea marea simpatie ce i-o poartă publicul, constant, de 20 de ani.

- Sunt unul dintre cei mai superstiţiosi actori ne spune d. V. Maximilian. Mă  tund în ziua fiecărei premiere în care joc, indiferent dacă părul meu o cere sau nu; intru în teatru pe aceeaşi uşă pe care am intrat în seara deschiderii stagiunii; port cu mine textul rolului, în buzunarul stâng al sacoului, de unde nu-l scot decât în seara premierei; în îmbrăcămintea personajului, pe care-l joc pun totdeauna ceva din îmbrăcămintea unui personaj în care am avut succes şi câte alte superstiţii n'am ?!...

Ceea ce însă îmi poartă, în mod dovedit ghinion, este ziua de Marţi. Din cauza asta Marţea nici nu încep, nici nu termin nimic. Sunt indispus toată ziua. De când mă scol am impresia că mă pândeşte o supărare. Şi sunt fericit când n'am nevoie să ies din casă, unde supărările sunt mai suportabile, sau mi se ascund până a doua zi...

George Vraca

Cunoaşteţi acum superstiţiile marelui actor de comedie. Să trecem acum la cele ale unui june-prim, unul din cei mai talentaţi pe care i-a cunoscut teatrul românesc: d. George Vraca. D-sa pretinde că nu e prea superstiţios…S'a născut într’o Vineri, 13. Semn de noroc după unii. Cu toate acestea, d. George Vraca nu acceptă felicitările prietenilor înainte de premieră:

- Poartă ghinion.

Încolo numai mici superstiţii nepericuloase: să nu văd pisici negre! Să ferească Dumnezeu ca în ziua premierei, cineva să verse cafeaua! Vai de servitoarea care i-ar ieşi înainte cu un vas gol ! Şi nu există nici o amuletă pentru a-l apăra pe George Vraca de ghinion când întâlneşte o faţă  bisericească în seara premierei.

*P*

• BLUGI ȘI PANTALONI Colanți Pantaloni lungi Blugi Pantaloni sport Vezi mai multe

G. Timică

Spiritualul comic G. Timică e un mare superstiţios. De când îl ştiu colegii săi de teatru, iarna ca şi vara, apare la repetiţii cu o pălărie ancestrală de paie pe cap. E veche, murdară, găurită. Timică nu renunţă la ea. Goneşte ghinionul !

În buzunarul lui Timică se află oricând o bucată de lemn: ca să o aibă la îndemână “să bată în lemn" pentru gonirea ghinionului. Culoarea verde e marele duşman al lui Timică. Înainte, i se făcea rău când vre'o parteneră purta rochie verde pe scenă. Ca să combată această superstiţie, soţia sa, drăgălaşa Silvia Dumitrescu, i-a adus de Crăciun, în dar, o cravată verde. Cu mare frică Timică înnodat-o la gât. O poartă însă de-o săptămână şi până acum nu i s'a întâmplat nirnic (să batem în lemn !).

Grigore Vasiliu-Birlic

Cel mai fantastic ghinion l-a avut însă Vasiliu-Breloc-Birlic, cu amuletele lui. Se afla la Teatrul Naţional din Cernăuţi şi începuse să se afirme ca un comic de mare viitor. Avea o singură superstiţie: câinii. Orice câine era un bun augur. Întreţinea o adevărată haită de câini, adunaţi de pe străzi şi jumătate din anemica sa leafă se ducea pentru întreţinerea câinilor amulete. Într'o bună zi, Grigore Vasiliu Birliczăreşte un admirabil câine-lup în tovărăşia unei elegante. S'a amorezat de câine şi pace! Nu a avut pace până ce n'a intrat în posesia acelui superb exemplar canin, care trebuia să-i aducă mari succese !

Câinele însă îl ura de moarte pe noul său proprietar. De cum îl vedea, îi sărea în piept, îl culca jos şi-l ţinea nemişcat, sub teroarea colţilor, o oră, două, până-I trecea supărarea. A căutat bietul Birlic să se despartă de acest animal ciudat, dar nu a izbutit.

Într'o bună zi, în urmărirea noului său stăpân, câinele a pătruns la o repetiţie generală, pe scena teatrului Naţional, a dat cu ochii de Vasiliu Birlic şi, spre spaima celor ce se aflau de faţă, l-a ţinut culcat pe podea timp de 2 ore! “Atât de bună a fost amuleta" încât Birlic a fost concediat de la Naţional, “pentru tulburarea repetiţiilor".

Cu toate acestea Vasiliu Birlic nu s'a vindecat de mania lui şi pe bună dreptate spune:

- Ci făşeam bre, dacă nu ierea bietul căţel? Rămâneam un pârlit de probist la Cernăuţi şi nu videtă aişi la Bucureşti !... Tot bietul căţel sireacu !..."

Sursa: articolul “Superstiţiile actorilor noştri” semnat “R.” – numărul de Anul Nou 1937 al revistei “Ilustraţiunea română” – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor